Legislatie

Legea privind depozitarea deseurilor

CERINŢE GENERALE
pentru toate clasele de depozite de deşeuri

1. Cerinţe generale la amplasarea şi proiectarea unui depozit
1.1. Cerinţe generale pentru amplasarea unui depozit
1.1.1. Amplasarea unui depozit de deşeuri se face ţinându-se seama de planurile de urbanism general şi de planurile de urbanism zonal.
1.1.2. Alegerea unui amplasament se face conform următoarei scheme:
1.1.2.1. Faza preliminară
1.1.2.1.1. Se interzice amplasarea depozitelor de deşeuri în următoarele zone:
a) zone carstice sau zone cu roci fisurate, foarte permeabile pentru apă; excepţiile sunt posibile doar pentru depozite de tip c, dacă din verificările în fiecare caz rezultă că amplasamentul este corespunzător;
b) zone inundabile sau zone supuse viiturilor;
c) zone ce se constituie în arii naturale protejate şi zone de protecţie a elementelor patrimoniului natural şi cultural;
d) zone de protecţie a surselor de apă potabilă sau zone izolate temporar, prevăzute în acest scop de autorităţile competente, zone cu izvoare de apă minerală sau termală cu scop terapeutic;
e) în excavaţii din care nu este posibilă evacuarea levigatului prin cădere liberă în conductele de evacuare plasate în afara zonei de depozitare;
f) zone portuare, zone libere.
1.1.2.1.2. Verificarea amplasamentului unui depozit ţine seama de:
a) condiţiile geologice, hidrogeologice, pedologice şi geotehnice de pe amplasamentul depozitului şi în zonele imediat învecinate;
b) poziţionarea faţă de zonele locuite existente sau planificate; distanţa de protecţie faţă de corpul depozitului trebuie să fie de cel puţin 1.000 m pentru depozitele de deşeuri nepericuloase şi periculoase; construcţiile individuale vor fi luate în considerare separat;
c) poziţionarea în zone seismice sau în zone active tectonic;
d) poziţionarea în zone în care pot apărea alunecări de teren şi căderi de pământ în mod natural, respectiv în care există posibilitatea apariţiei acestor fenomene în urma exploatărilor miniere în subteran sau la suprafaţă.
1.1.2.1.3. Amploarea investigaţiilor geologice, pedologice şi hidrogeologice depinde de condiţiile specifice fiecărui amplasament şi de clasa de depozit ce intenţionează să se realizeze. În fiecare caz se va avea grijă să existe posibilitatea unei investigaţii a terenului de fundare până la o adâncime destul de mare.
1.1.2.1.4. Terenul de fundare trebuie să aibă stabilitatea necesară pentru a prelua sarcinile rezultate din corpul depozitului, astfel încât să nu apară deteriorări ale sistemului de impermeabilizare la bază şi să nu fie periclitată stabilitatea corpului depozitului.
1.1.3. Analiza amplasamentelor acceptate:
a) se defineşte clasa de depozit care se intenţionează a se realiza;
b) se identifică şi se inventariază amplasamentele acceptate;
c) se analizează amplasamentele, în funcţie de clasa de depozit şi de tipurile de deşeuri ce vor fi acceptate la depozitare, pe baza unei comparaţii pluricriteriale;
d) amplasamentul considerat, în urma analizei pluricriteriale, ca fiind cel mai favorabil realizării obiectivului propus trebuie evaluat din punct de vedere ecologic în conformitate cu prevederile legale în vigoare prin întocmirea studiului de evaluare a impactului, după care solicitantul va parcurge etapele legale pentru obţinerea acordului/acordului integrat de mediu;
e) autoritatea competentă analizează Raportul la studiul de evaluare a impactului şi a soluţiei de proiectare şi stabileşte, după consultarea publicului, oportunitatea alegerii amplasamentului în funcţie de care se ia decizia realizării obiectivului.
1.1.4. Distanţele minime de amplasare faţă de anumite repere se stabilesc pentru fiecare caz pe baza concentraţiilor de poluanţi în atmosferă, estimate în cadrul unor studii de evaluare a impactului asupra mediului şi sănătăţii.
1.1.5. Criteriile pentru analiza amplasamentelor sunt:
● Criterii geologice, pedologice şi hidrogeologice:
a) caracteristicile şi dispunerea în adâncime a straturilor geologice;
b) folosinţele actuale ale terenurilor şi clasa de fertilitate, evaluarea lor economică, financiară şi socială pentru populaţia din zonă;
c) structura (caracteristici fizico-chimice şi bacteriologice), adâncimea şi direcţia de curgere a apei subterane;
d) distanţa faţă de cursurile de apă, faţă de albiile minore şi majore ale acestora, faţă de apele stătătoare, faţă de apele cu regim special şi faţă de sursele de alimentare cu apă;
e) starea de inundabilitate a zonei;
f) aportul de apă de pe versanţi la precipitaţii.
● Criterii climatice:
a) direcţia dominantă a vânturilor în raport cu aşezările umane sau cu alte obiective ce pot fi afectate de emisii de poluanţi în atmosferă;
b) regimul precipitaţiilor.
● Criterii economice:
a) capacitatea depozitului şi durata de exploatare;
b) distanţa pe care se efectuează transportul deşeurilor de la sursa de producere/colectare la locul de depozitare;
c) necesitatea unor amenajări secundare pentru depozit (drumuri de acces, utilităţi).
● Criterii suplimentare:
a) vizibilitatea amplasamentului;
b) accesul la amplasament;
c) topografia terenului.
1.1.6. Depozitul poate fi autorizat numai în cazul în care caracteristicile amplasamentului din punct de vedere al condiţiilor menţionate anterior sau al măsurilor de remediere care trebuie luate respectă legislaţia de mediu în vigoare.
1.2. Cerinţe generale la proiectarea şi realizarea unui depozit
1.2.1. Proiectul depozitului trebuie să respecte următoarele:
a) dimensiunile depozitului trebuie să fie corelate cu volumul total de deşeuri ce urmează a fi acceptat la depozitare din zona sau zonele deservite, pe baza prognozelor de dezvoltare municipală ori zonală;
b) perioada de exploatare să fie de minimum 20 de ani.
1.2.2. Proiectul unui depozit trebuie să prezinte:
a) natura şi provenienţa deşeurilor care urmează să fie depozitate;
b) cantităţile de deşeuri care vor fi eliminate final prin depozitare;
c) tehnologiile de tratare a deşeurilor înainte de depozitare şi/sau în incinta depozitului;
d) modul de realizare a bazei depozitului, adică:
– modul de impermeabilizare a cuvei depozitului (baza şi taluzurile interioare ale digurilor de protecţie);
– modul de protecţie a sistemului de impermeabilizare;
– sistemul de drenare, colectare, epurare şi evacuare a levigatului, apelor pluviale şi a apelor exfiltrate;
e) sistemul de colectare, înmagazinare şi valorificare a gazelor de depozit, unde este cazul, sau sistemul de ardere controlată a gazelor de depozit;
f) organizarea tehnică a depozitului, utilităţile;
g) instrucţiunile de exploatare a depozitului;
h) procedura de închidere a depozitului;
i) sistemul de control şi de supraveghere a depozitului;
j) măsurile de siguranţă în timpul exploatării, cum ar fi prevenirea incendiilor, prevenirea şi combaterea exploziilor şi planul de intervenţie în caz de accidente sau avarii într-un depozit;
k) măsuri pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare: deratizare, dezinsecţie;
l) măsuri de protecţie a muncii.
Soluţia tehnologică care va fi adoptată este opţiunea proiectantului, în limita prevederilor prezentei hotărâri şi a cerinţelor Normativului tehnic privind depozitarea deşeurilor, adoptat prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 757/2004, acesta asumându-şi răspunderea că depozitul nu va prezenta riscuri pentru factorii de mediu şi pentru sănătatea populaţiei.
1.2.3. După atingerea cotei finale de depozitare trebuie realizată acoperirea finală cu continuarea acţiunii de captare a gazelor de depozit şi a drenării apelor infiltrate prin stratul de sol vegetal.
1.3. Cerinţe generale pentru impermeabilizarea depozitelor
1.3.1. În vederea protecţiei solului şi a apei subterane şi de suprafaţă, baza, taluzurile interioare ale digurilor de protecţie şi acoperişul depozitelor trebuie impermeabilizate. Soluţiile de impermeabilizare se stabilesc de către proiectant astfel încât depozitul să răspundă cerinţelor prezentei hotărâri, inclusiv ale anexelor.
1.3.2. Un depozit trebuie să fie amplasat şi proiectat astfel încât să satisfacă condiţiile necesare pentru a preveni poluarea solului, apei subterane şi/sau de suprafaţă şi a asigura colectarea eficientă a levigatului în conformitate cu secţiunea 2.1 “Controlul apei şi gestiunea levigatului”; aceasta se realizează prin combinarea barierei geologice naturale cu o impermeabilizare a bazei depozitului în timpul fazei de exploatare/active şi prin combinarea unei bariere geologice cu o impermeabilizare superioară în cursul fazei pasive/postînchidere.
1.3.3. Bariera geologică este creată de condiţiile geologice şi hidrogeologice de sub şi din vecinătatea unui depozit şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic pentru sol şi apa subterană.
Bariera geologică a bazei şi taluzurilor depozitului va consta într-un strat mineral care satisface cerinţele de permeabilitate şi grosime cu un efect combinat din punct de vedere al protecţiei solului, apei freatice şi de suprafaţă cel puţin echivalent cu cel rezultat din următoarele condiţii:
– depozit pentru deşeuri periculoase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 5 m;
– depozit pentru deşeuri nepericuloase: K ≤ 1,0 x 10^-9 m/s; grosime ≥ 1 m;
– depozit pentru deşeuri inerte: K ≤ 1,0 x 10^-7 m/s; grosime ≥ 1 m.
1.3.4. Metoda folosită pentru determinarea coeficientului de permeabilitate pentru depozite, pe suprafaţa analizată şi pentru tot amplasamentul, trebuie să fie metodă standardizată sau recunoscută internaţional.
1.3.5. Acolo unde bariera geologică nu satisface în mod natural condiţiile menţionate anterior, ea poate fi completată în mod artificial şi întărită prin alte mijloace care să realizeze o protecţie echivalentă.
O barieră geologică construită nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m (tabelul nr. 2.1).
1.3.6. În afara barierei geologice descrise anterior depozitul trebuie să fie prevăzut cu o impermeabilizare artificială care îndeplineşte cerinţele de rezistenţă fizico-chimică şi de stabilitate în timp, corespunzătoare condiţiilor de etanşare cerute, şi cu un sistem etanş de colectare a levigatului pentru a se asigura că acumularea de levigat la baza depozitului se menţine la un nivel minim.

Program Facturare